Frică sau Fobie?

woman-tightrope-walking

Foarte des auzim oameni în jurul nostru care spun „am fobie de x sau de y”. Uneori ajungem să atribuim eticheta de fobie aproape oricărei frici pe care o avem. Cu toții avem anumite frici sau temeri însă până unde este frică și de unde începe fobia? Care e diferența dintre cele două? De ce o frică se poate transforma în fobie? Care sunt cele mai întâlnite fobii și cum au apărut ele? Și mai ales, cum scăpam de fobii? Vom încerca în continuare să găsim răspuns tuturor acestor întrebări!

Ce este o fobie?

Conform DSM-IV (Manualului Clinic de Diagnoză), fobia este o teamă excesivă și persistentă față de anumite obiecte sau situații care nu sunt în mod obiectiv periculoase. Prezența acelui obiect sau a acelei situații (stimulul fobic) provoacă imediat un răspuns de frică, ce poate luă forma unor atacuri de panică, despre care am discutat în articolul anterior. Frecvența cu care fobiile apar în populație, este foarte mare, acesta probabil fiind și motivul pentru care auzim destul de des în jurul nostru cuvântul fobie sau chiar ne autodiagnostigam ca având acest gen de tulburare. Conform statisticilor, 11% dintre oameni sunt diagnosticați cu fobii, dar datele neoficiale arată că 1 din 2 persoane are cel puțin o fobie.

Cum putem recunoaște o fobie?

MHG013_mic-social-phobia_FS

Așa cum am menționat și în articolele precedente, în orice eveniment cu care avem de-a face, răspundem cu tot corpul nostru, prin cele 4 elemente: emoții, gânduri, comportamente și modificări biologice. Ce se întâmplă cu fiecare dintre aceste 4 elemente atunci când ne confruntăm cu o fobie?

Nivel emoțional-în fobie, nivelul nostru emoțional este marcat de neliniște, frică intensă sau chiar panică, atunci când suntem în prezența, în apropierea sau ne gândim la obiectul sau situația de care ne temem (stimul fobic).
Nivel cognitiv (gânduri)-principalele lucruri care ne trec prin cap când suntem în prezența stimului fobic sunt că „ceva rău s-ar putea întâmpla”, „e periculos”, „voi înnebuni”, „voi cădea în gol”, „câinele mă va mușca”, „voi fi rănit”, „voi muri”, toate însoțite de senzația de pierdere a concentrării și gândire confuză.
Nivel comportamental-Ce facem când avem de-a face cu stimulul fobic? Orice numai să scap de el! 🙂 Avem impulsul de a pleca sau de a evita cât putem de mult, obiectul sau situația respectivă. De asemenea putem „paraliza de frică” și să rămânem țintuiți pe loc, având senzația că nu mai putem acționa, putem izbucni în plâns, țipa, leșina sau face un atac de panică.
Nivel biologic-când suntem în prezența stimulului fobic, corpul nostru trece printr-o serie de modificări cum ar fi accelerarea ritmului cardiac, transpirație, tremursturi, respirație accelerată, senzație de sufocare sau de insuficiență respiratorie, tensiune musculară, „fluturi” în stomac, greață, slăbiciune musculară, înțepături la nivelul membrelor, valuri de căldură și frig, dureri în piept. La nivelul creierului, frica activează o serie de circuite neurologice care ne permit să reacționăm în situații de pericol, în cazul fobiilor, aceleași mecanisme se activează în lipsă vreunui pericol real, că o alarmă ce se declanșează din greșeală.

CARE E DIFERENȚĂ DINTRE FRICĂ ȘI FOBIE?

Phobia

 

Probabil multora dintre noi ne este frică de păianjeni, de exemplu, însă pentru a fi diagnosticați cu fobie de păianjeni (arahnofobie), comportamentul nostru ar trebui să interfereze semnificativ cu activitatiile de zi cu zi sau să existe un discomfort emoțional intens. De exemplu nu putem vorbi de fobie atunci când ne este frică să atingem un păianjen, însă putem spune că e vorba de diagnostic atunci când refuzăm să intrăm într-o cameră în care presupunem că este un păianjen, avem reacții exagerate când îl vedem, chiar dacă e la o distanță rezonabilă de noi, nu mai facem curățenie de frică să nu dăm peste unul, simțim frică și atunci când ne imaginăm sau vedem o poză cu un păianjen sau suntem preocupați constant de a-l evita cu orice preț.

Mai precis, frica este catalogată că fiind o fobie atunci când:

-este o frică persistentă și intensă care ne preocupa destul de mult
-prezența sau expunerea la obiectul sau situația respectivă ne produce întotdeauna o reacție de frică puternică
-evităm cât se poate situațiile în care am putea avea de-a face cu stimul fobic
-conștientizam că frică noastră este excesivă și irațională, dar cu toate acestea o simțim
-frica împiedică realizarea anumitor activități, pe care în mod normal le-am realiza fără probleme dacă nu am conștientiza „amenințarea” stimulului de care ne temem

CUM AJUNGEM SĂ DEZVOLTĂM O FOBIE?

125364_3030a1159d23d1da7ace340254ebf574_large

Fobiile apar, de obicei, prin fenomenul de condiționare. Ce este condiționarea? Pentru a răspunde haideți să ne amintim de faimosul experiment realizat de Pavlov cu câinele său. El știa că în mod natural, atunci când câinele primește mâncare (stimul necondiționat), va avea un răspuns de salivare (răspuns necondiționat). Ceea ce a făcut Pavlov a fost următorul lucru: de fiecare dată când îi ducea mâncare, chiar înaine să-l hrănească, suna dintr-un clopoțel, astfel în timp, câinele a asociat sunetul clopoțelului cu mâncarea și de câte ori auzea clopoțelul (stimul condiționat) începea să saliveze (răspuns condiționat), anticipând că urmează mâncarea.

Dog Resized

Similar se întâmplă și cu dezvoltarea fobiilor, doar că în cazul nostru nu e nevoie neapărat de repetiție ( că și în cazul câinelui lui Pavlov unde el a trebuit să audă de mai multe ori clopoțelul pentru a-l asocia cu mâncarea). Că urmare a unor experiențe prin care trecem ajungem să asociem anumite obiecte sau situații cu starea de frică și anxietate, iar apoi să simțim teamă de câte ori avem de-a face cu situația respectivă. De exemplu înainte de primul zbor cu avionul ți s-au spus (sau ți-ai imaginat) o grămadă de lucruri despre cât de groaznic și periculos o să fie. Atunci când te urci în avion îți este extrem de frică și reiei mental toate scenariile pe care ți le-ai făcut mai devreme. Data viitoare când vei mai avea de-a face cu avioanele, mintea ta va face conexiunea dintre starea aceea de panică, pe care și-o amintește de la ultimul zbor și situația actuală, lucru care te va face să simți din nou frică.

Astfel că fobiile specifice pot să fie atât rezultatul unor experiențe neplăcute din copilărie, cât și rezultatul unei experiențe de învățare sau a unor modele (cuiva apropiat îi era frică de acele obiecte sau situații și noi am preluat aceea frică). Evitarea situațiilor de care ne temem reușește să reducă anxietatea pe termen scurt, însă pe termen lung nu ne oferă șansa să rupem legătură dintre situație și răspunsul pe care mintea noastră ni-l livrează automat, lucru care ne menține frica sau chiar o face să crească.

CARE SUNT CELE MAI ÎNTÂLNITE FOBII ȘI CUM AU APĂRUT?

phobias-www-amebovillage-com

De-a lungul timpului oameni par a se fi confruntat cu sute de tipuri de fobii, însă s-a observat că există câteva tipuri care apar cu o incidență foarte crescută. Printre acestea se număra:

-Fobia de paianjei (Arahnofobia)
-Fobia de șerpi/reptile (Ofidiofobia)
-Fobia de spații închise (Claustrofobia)
-Fobia de situații sociale (Sociofobia)
-Fobia de înălțime (Acrofobia)
-Fobia de situații în care evacuare/ieșirea e dificilă (Agorafobia)
-Fobia de zbor (Pteromeranofobie)
-Fobia de câini (Cianofobia)
-Fobia de bacterii sau murdărie (Misofobia)
-Fobia de tunete/fulgere (Astrafobia)
-Fobia de cadavre sau moarte (Necrofobia)
-Fobia de ace/injecții (Tripanofobia)

Bun…! In România, statisticile arată că anul trecut 1.859 de persoane au decedat din cauza accidentelor rutiere. Poate vă întrebați ce Doamne am cu accidentele rutiere când până acum scriam despre fobii. E simplu! Nu e interesant că noi ne temem de șerpi și de păianjeni, din cauza cărora nu a existat nici măcar un deces în ultimul an în România, însă nu avem nici o treabă cu mașinile din cauza cărora au existat 1859 de decese numai în ultimul an? De ce cele mai frecvente fobii nu au nici o legătură cu pericolele actuale din mediul în care trăim?

Psihologia evoluționistă ne oferă un răspuns la acest paradox. Cu mii de ani în urmă specia noastră a supraviețuit în mare parte datorită acestor fobii. Pentru stamosii noștri era extrem de adaptativ să se teamă de orice șarpe, decât să consume energia necesară pentru a învață care este veninos și care nu, de care să se sperie și lângă care poate stă fără teamă. Dacă nu ar fi făcut asta, ar fi însemnat să afle pe propria piele care este veninos și care nu, lucru ce ar fi într-o mare dificultate supraviețuirea speciei. Astfel că mintea umană s-a adaptat și a spus: „De azi ne temem de orice șarpe, șopârlă, păianjen, insecte și alte lucruri care ne pun în pericol supraviețuirea! De asemenea ne este foarte frică de orice spațiu închis și nu riscăm să intrăm în grote foarte înguste sau printre stânci care se pot prăbuși în orice clipă!” Și astfel specia noastră a reușit să supraviețuiască și să învețe să evite cele mai periculoase situații care puteau apărea cu mii de ani în urmă. Doar că…revenind în zilele noastre ceea ce era extrem de adaptativ atunci și ne salva viața, devine azi absurd și nu numai că nu este adaptativ, însă chiar ne complică existența. Nu este prea adaptativ să mergi la cineva în vizită și să începi să țipi că ai văzut un păianjen într-un colț sau să lucrezi într-o clădire de 10 etaje și să nu vrei să mergi cu liftul din cauza fricii de spații închise. Astfel că psihologia evoluționistă a aflat că cel mai frecvente fobii sunt acelea care au de-a face cu cele mai frecvente pericolele care au pus în dificultate evoluția omenirii și probabil vor trece alte mii de ani până când mintea noastră va „învăța” că mașinile pot fi o amenințare pentru supraviețuirea noastră.

CUM SE POT TRATA FOBIILE?

Fobiile specifice sunt afecțiunile psihologice cel mai ușor de tratat. Să luăm din nou ca exemplu experimentul lui Pavlov. La fel ca și în cazul fobiilor, câine lui a făcut legătura dintre stimul (clopoțel) și răspuns (salivația), după repetate rânduri în care înainte să primească mâncarea, auzea sunetul clopoțelului. Cum am putea să-l dezvățam pe câine să saliveze atunci când aude clopoțelul?…

E simplu, va trebui să sunăm din clopoțel, dar să nu-i dăm mâncare după ce a auzit sunetul. În timp, câinele va învăța că sunetul clopoțelului nu mai atrage după sine bolul cu mâncare și că nu mai are nici o legătură cu mâncare. Astfel terapia pentru tratarea fobiilor constă în a „rupe” asocierea dintre stimul fobic (păianjen) și răspunsul la acesta (panica) și a învață o nouă asociere, de exemplu poți să te relaxezi chiar dacă vezi o imagine cu un păianjen.

Cum se face acest lucru?

Procesul poartă numele de desensibilizare progresivă și constă în întocmirea unei liste, împreună cu psihoterapeutul, cu 10 situații legate de un anumit stimul fobic, de care ne este foarte frică. Să zicem că stimul fobic pentru noi este păianjenul. Atunci lista noastră va constă în 10 situații aranjate în ordine descrescătoare, de la cea mai înfricoșătoare, până la cea care ne produce cea mai puțină anxietate. De exemplu lista ar putea arata în felul următor:

1.Să țin un păianjen în mână
2.Să iau un păianjen de pe perete cu un șervețel
3.Să stau la câțiva centimetrii de un păianjen
4.Să stau la un metru de un păianjen
5.Să stau în aceiași încăpere în care este un păianjen
6.Să îmi imaginez că țin în mână un păianjen
7.Să văd pe altcineva că pune mâna pe un păianjen
8.Să mă uit la o poză cu un păianjen
9.Să îmi imaginez o poză cu un păianjen
10.Să văd un desen, al unui copil mic, cu un păianjen

Lista poate fi foarte diferită în funcție de persoană și de stimul fobic de care de teme. După întocmirea listei, o lăsăm deoparte, iar psihologul te va învăța anumite tehnici de relaxare și de control al gândurilor și a emoțiilor. După ce stăpânești aceste tehnici, se va lua ultima situație de pe listă și se aplică toată procedura de relaxare în timp ce te uiți, să zicem, la un păianjen desenat de un copil mic. După un timp de exercițiu, anxietatea în acesta situație va dispărea și te vei putea relaxa chiar dacă ai desenul respectiv în față. Mai apoi se trece la următoarea situație de pe listă și tot așa. Nu te speria! 🙂 Nu e nevoie să ajungi până la primul lucru de pe listă pentru a scăpa de fobie și îți garantez că nu te va pune nimeni să ți un păianjen în mână! Astfel, terapia cognitiv comportamentală utilizează ca și strategii de tratament expunerea, relaxarea, restructurarea gândurilor, lucruri care au ca și scop ruperea legăturii dintre stimul și răspunsul fobic.

Dacă mai ai întrebări sau curiozități legate de fobii, peste care am trecut cu vederea, nu ezita să-mi scrii!

Courage-To-Challenge-The-Climb-Of-The-Cliff-1800x2880

2 thoughts on “Frică sau Fobie?

  1. Patroescu Angela says:

    Nu stiu daca mai este valabila invitatia la a pune intrebari pe tema aceasta. Oricum articolul este foarte bun, pentru mine cel putin, deoarece ma confrunt cu o nenorocita de claustrofobie care se incapataneaza sa revina cand mi-e lumea mai draga.
    In ultima vreme ( am avut un deces -fratele meu), parca s-a agravat aceasta stare, simtindu-ma inchisa si in casa mea, in tren, pana si in tara, etc.Dar asta nu este totul. Au aparut tot felul de frici -de intuneric,de plecat de acasa in alt oras, ceva cu totul nou ca si pana acum. Pana acum stiam ca nu pot merge cu liftul (desi am fost cu roata in Londra si nu am avut chiar nimic), nu puteam sta intr-o incapere care era incuiata (indiferent cat era de spatioasa).
    Ce este interesant ca am avut o perioada cand puteam calatori cu trenul, tramvaiul, autobusul, avionul fara probleme. Acum in afara de masina personala, nu mai urc in alte mijloace de locomotie. Acum , de exemplu incep sa imi transpire palmele doar cand ma gandesc la una din variantele de mai sus. Am fost la psiholog si mai merg in continuare, ma ajuta dar parca nu suficient.Fiica mea este in Bruxelles si ar fi avut nevoie de mine la un momentdat, dar din cauza fricii mele nu pot lua avionul sa merg la ea. Frica este mai puternica decat dragostea si asta ma imbolnaveste. Ce este mai interesant , sa zicem ca cele 2-3 ore in avion vor trece, dar gandul ca voi fi prinsa acolo si nu pot sa vin acasa cand vreau (si iar cu avionul) ma paralizeaza. Chiar nu gasesc o iesire. Ce sa fac?

    • iulia says:

      Buna! Invitația de a adresa întrebări este valabilă oricând! In primul rând mulțumesc pentru aprecierea articolului și mă bucură faptul că vă este de folos. Din păcate, de multe ori frica ne paralizează efectiv, iar partea cea mai neplăcută este că o face în momentele în care mintea noastră ne cere cel mai mult control. Nu e deloc o coincidență faptul că anxietatea și nevoia de control merg mână în mână, de asemenea, nu e coincidență nici că într-un moment de pierdere a cuiva (sau în care mintea noastră realizază că defapt nu poate controla nimic), anxietățiile și vulnerabilitățiile noastre își fac simțită prezența din plin…ce ne rămâne de făcut? Să învățăm și să exersăm treptat, pas cu pas, să ne controlăm gândurile și reacțiile fiziologice, singurele lucruri care se pot afla sub controlul nostru, și să expunem cât mai mult mintea unor situații prin care să conștientizeze care sunt lucrurile pe care le putem controla și care nu.
      Depășirea propriilor frici este, dincolo de puternicul discomfort emoțional, o călătorie în care, înainte de toate, trebuie să începem să ne împrietenim cu noi înșine, să ne permitem să greșim și să tindem, câte puțin în fiecare zi, să privim frica în ochi și să ascultăm ce are să ne spună. Vă doresc o călătorie blândă, în care motto-ul să fie ”Ce voi face azi pentru frica mea?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *