Majoritatea tulburărilor psihologice clinice, apar ca mecanisme de protecție ale minții noastre față de realitate sau de ceea ce considerăm a fi realitatea. Depresia, această afecțiune mintală, apăsătoare, nu face nici ea excepție.
Percepută adesea ca o umbră neagră care ne schingiuieste, depresia, ne fură energia și vlaga, ne anesteziază uneori până acolo încât nici iubirea pentru cei foarte dragi nu mai are voce, ne sugrumă motivația pentru orice și ne lasă cu sentimentul că ”bântuim” și nu trăim, de fapt, pe aici.
Te invit să te așezi lângă mine și să privești depresia de aici, din unghiul acesta.
Ști cum se vede de aici?
Fiecare dintre noi am venit să ne ”jucăm de-a viața”, într-un anumit fel, pentru anumite roluri și cu un arsenal de resurse. În momentul în care eu, nu îmi cunosc sau nu îmi aud vocea (sau mai degrabă starea) care mă ghidează înspre motivele reale pentru care sunt pe aici, mintea mea, începe să regleze la butoane. Dă volumul mai încet energiei și vrea să economisească resursele pentru acele momente în care voi acționa în raport cu cine sunt de fapt, îmi încetinește viteza de gândire și capacitățiile decizionale și eliberează în spațiul meu emoțional stări de dezamăgire, tristețe, vinovăție, regret, să fie sigură că, încărcată nu ele nu voi avea mare spor să mai alerg spre drumuri care nu-mi aparțin.
…și uite așa, se instalează treptat așa-numita depresie, care mai degrabă decât o boală, este un mesaj al minții tale pentru tine. Este mesajul prin care te obligă să-ți reevaluezi existența și prioritățile, pentru că trăiești un mod de viață care nu reflectă valorile tale. Este ”prietenul” care te trântește la pământ când tu gonești cu toate forțele spre prăpastie.
Te doare? Bineînțeles! Groaznic chiar!! Dar ești aici, în viață!
Hopa sus și întreabă-te pe unde te-ai pierdut pe tine, pe drumul până aici!
Poți începe de la aceste întrebări:
Cât de mult din ceea ce fac într-o zi, simt că e în acord cu mine?
Unde am fost influențat/ă în deciziile mele și am simțit că m-am pierdut în intențiile celorlalți?
Care sunt lucrurile care îmi aduceau cândva bucurie și de cât timp nu le-am mai făcut?
Ce aș face dacă nu ar trebui să fac nimic?
Cât de mult îmi dau voie să fiu conectat/ă cu cei dragi?
Când am învățat ultima dată ceva nou, ceva ce îmi place?
Cât de perseverent/ă am fost în planurile mele personale?
Dacă îți dau și ție cu virgulă răspunsurile, nu te speria, nu e nevoie nici să ne dăm viața peste cap nici să ne mutăm pe o insulă pentru a trece dincolo de depresie sau de simptomele ei.
Totul ține de a înțelege că depresia nu e un bau-bau gata să te persecute, ci e un mesaj prin care mintea ta, te invită acasă, la esența ta și la cine ești tu de-adevăratelea.
Nu lăsa să treacă o zi fără să poți răspunde, prin ceva, oricât de mic, la întrebarea, ce am făcut azi care are legătură cu esența mea, cu amprenta mea în lumea asta?
Dacă dorești o evaluare gratuită pentru depresie, dar și multe resurse bine documentate științific pe această temă, vizitează platforma cu care colaborez, pentru taramentul depresiei și al burnout-ului: https://www.depreter.ro/
