„…după ce ai trecut dincolo, regulile se schimbă…tot ce fusese scris în limba ta maternă e scris acum în chineză…tot ce mergea repede e acum lent; în somn ești limpede la cap, în vreme ce starea de trezie e o înșiruire de imagini fără legătură între ele, fără înțeles…fără sens. Simțurile te părăsesc încetul cu încetul în ghearele depresiei…nu ți-e nici foame, nici sete, nici frig, nici cald…uneori ai vrea să plângi, dar nu mai ai nici lacrimi… . (Andrew Solomon, Demonul Amiezii)
Depresia sau „boală secolului” pare a fi prima cauză de dizabilitate în rândul americanilor, iar statisticile nu arată prea bine nici la noi. De unde vine? Ce se întâmplă cu noi când suntem depresivi? Cum se poate preveni sau înfrunta? Sunt câteva din întrebările la care vom încerca să găsim răspuns în articolul de azi.
De unde vine depresia?
Depresia, la fel ca toate tulburările psihice, rezultă din interacțiunea dintre vulnerabilitățile noastre și experiențele prin care trecem. La ce mă refer când spun vulnerabilități? Păi, mă refer la două lucruri:
1. Vulnerabilități genetice-da, într-o oarecare măsură, posibilitatea de a face depresie stă chiar în ceea ce ne-au transmis părinții sau bunicii noștri, în gene. Un studiu realizat în 2011 de către Denise Mann, a arătat că cei care avem alelă scurtă pentru genă transportorului serotoninei, suntem mai predispuși la a face această tulburare în cursul vieții. Într-adevăr, genele nu avem cum să le modificăm, dar stați liniștiți, nu toată responsabilitatea pentru depresie, se află în mâinile lor! 🙂
2. Vulnerabilități psihologice-tiparele după care am fost obișnuiți să gândim și să vedem lumea, încă de mici, pot să fie unele foarte sănătoase, care să nu dea șansa genelor să se transforme în probleme, sau din contră, ne pot duce la depresie chiar dacă în noi, nu există acea „genă a depresiei”. Cu alte cuvinte, DEPRESIA SE POATE ÎNVĂȚA! Au existat studii în care mame adoptive depresive au crescut copiii unor mame sănătoase, iar mai târziu, acei copii au devenit adulți depresivi, doar pentru că au învățat și imitat stilul de gândire al acestora. Care e acel tipar de gândire ce predispune și caracterizează depresia? Vei afla în cele ce urmează!
Am zis că pentru a face depresie, e nevoie de interacțiunea dintre vulnerabilități și experiențele prin care trecem sau mediul în care trăim. Cum arată un mediu care favorizează apariția depresiei?
În primul rând e un mediu cu puține interacțiuni sociale. Noi oamenii, suntem ființe sociale și nu suntem în nici un caz „proiectate” să trăim în singurătate. Ne luăm „energia” din relațiile cu ceilalți, în care simțim că nu suntem singuri, că putem ajuta și putem să ne lăsăm ajutați, că putem fi înțeleși și apreciați…toate aceste lucruri, devin uneori barierea noastră de protecție împotriva depresiei.
În al doilea rând e un mediu în care facem prea puțin din lucrurile care ne fac plăcere și prea mult din lucrurile care „trebuiesc” făcute. Faptul că reducem timpul petrecut în activitatiile care ne produc plăcere, înseamnă reducerea recompenselor pe care ni le oferim. Reducerea recompenselor, înseamnă scăderea motivației de a face orice alte activități și instalarea treptată a sentimentului de inadecvare, caracteristic depresiei.
Nu în ultimul rând, este un mediu în care avem frecvent de-a face cu evenimente pentru care simțim că nu dispunem de resursele necesare pentru a le gestiona și crezând că nu le putem face față, ajungem să ne simțim neajutorați, alt lucru caracteristic depresiei.
Ce se întâmplă cu noi când suntem depresivi?
Înainte de a vedea ce se întâmplă cu întregul nostru corp atunci când suntem depresivi, haideți să vedem cum putem recunoaște depresia la noi sau la cei apropiați nouă:
Conform DSM IV (Manual de Diagnostic al Tulburărilor Mentale) a avea depresie înseamnă ca cel puțin cinci din următoarele simptome (dintre care neapărat cel puțin unul să fie simptomul 1. sau 2. ) să persiste cea mai mare parte a timpului, cel puțin două săptămâni:
1.dispoziție depresivă, sentiment acut de tristețe
2.scăderea interesului sau a plăcerii în activități care înainte ne bucurau
3.pierderea sau luarea bruscă în greutate, scăderea sau creșterea apetitului
4.insomnie (nu poți dormi) sau hipersomnie (îți vine să dormi în continuu)
5.agitație sau lentoare psihomotorie
6.lipsă de energie/senzație de oboseală cronică
7.sentimente de inutilitate sau vină excesivă
8.diminuarea capacității de a gândi sau de a lua decizii
9.gânduri despre moarte, ideație suicidară, tentativă sau plan
Depresia există la mai multe grade de severitate, astfel că odată identificată, se va recurge la teste psihologice specializate, care să ne spună dacă avem de-a face cu o depresie ușoară, medie sau severă.
Așa cu am zis și într-un articol precedent, fiecare dintre noi trăim orice experiență prin cele 4 nivele interconectate pe care le deținem: cognitiv (Ce gândim?), emoțional (Ce emoții simțim?), comportamental (Ce facem?) și biologic (Ce se întâmplă în corpul nostru?). Ce vom face în continuare, va fi să luăm fiecare din aceste nivele și să vedem ce se întâmplă cu ele în depresie:
1. Nivelul cognitiv-Ce gândim când ne confruntăm cu depresia? Care sunt acele stiluri de gândire care pot cauza depresia? Le voi descrie pe scurt pe cele mai importante:
Gânduri automate disfuncționale. Acestea sunt gânduri care apar spontan și par a fi plauzibile, cu toate că reflectă percepții greșite și sunt asociate cu emoii negative cum ar fi tristețea, anxietatea, furia și disperarea. Sunt acele gânduri care ne vin pur și simplu fără să ne gândim noi în mod conștient la ele. Câteva exemple de asemenea gânduri:
Citirea gândurilor: „Ceilalti cred că sunt un ratat.” „Celilalti mă urăsc.”
Etichetarea: „Sunt un ratat”, „E un nemernic.” „Sunt prost.”
Prezicerea: „Voi fi respins”, „Mă voi face de rușine.”
Gândirea catastrofică: „E cumplit că sunt respins.”
Gândirea dihotomică (totul‑sau‑nimic): „Nu îmi reușește nimic.”, „Nimic nu îmi face plăcere.”, „Nimic nu mă mai poate ajuta.”
Reducerea importanței acțiunilor pozitive: „Ceea ce am obținut nu este un succes, fiindcă oricine ar fi fost în stare să facă acest lucru.”
Convingeri nesănătoase-în această categorie sunt incluse credințele rigide pe care le avem despre ceea ce ar trebui „MUSAI” să se întâmple.
„Ar trebui să fiu aprobat/acceptat de toată lumea, altfel e groaznic.”
„Daca cineva nu mă iubește, înseamnă că nu merit.”
„Daca am un eșec, înseamnă că sunt un ratat.”
„Daca am o problemă de multă vreme, înseamnă că nu sunt în stare să mă
schimb.”
„Nu ar trebui să fiu depresiv.”
Imagine de sine negativă. Persoanele depresive deseori se concentrează pe neajunsurile lor, exagerandu‑le, totodată reducând importanța trăsăturilor pozitive pe care le au. Asemenea persoane pot crede că sunt imposibil de iubit, că sunt urâte, proaste, slabe sau chiar diabolice.
2. Nivel emoțional: ce emoții am putea simți când în mintea noastră predomină gândurile pe care le-am enumerat mai sus? Cert e că în nici un caz emoții pozitive! Cel mai frecvent, persoanele depresive se confruntă cu tristețe, furie îndreptată asupra altora sau a propriei persoane, disperare, descurajare, neputință, inadecvare, lipsă de speranță.
3. Nivel comportamental: care sunt comportamentele pe care le face o persoană depresivă? Problema e că nu prea mai face mare lucru…stările emoționale pe care le trăiește datorită gândurilor pe care le are, îi ia mare parte din energia pe care ar putea să o investească în anumite comportamente. Astfel se trezește într-o stare de „vegetație”, în care nu are chef de nimeni și de nimic, vrea să fie lăsată în pace și se implică tot mai puțin sau deloc, în activități sociale. Datorită acestor comportamente, sau mai bine spus, a lipsei unor comportamente, recompensele sau plăcerile pe care persoana respectivă le primea din diverse activități și interacțiuni, încetează să mai apăra și astfel gândurile negative preiau și mai mult controlul.
4. Nivel biologic: Cercetătorii au descoperit diferențe între creierul persoanelor sănătoase și cel al persoanelor care suferă de depresie. De exemplu, hipocampul, o componentă a creierului vitală pentru stocarea amintirilor, pare să fie mai mic la persoanele care suferă de depresie. Un hipocamp mai mic are mai puțini receptori de serotonină. Serotonina este o substanță chimică din creier cu efect calmant, cunoscută și ca neurotransmițătorul care facilitează comunicarea dintre celulele nervoase din creier și corp (National Alliance on Mental Illness). În depresie nivelele de serotonină, dopamină și norepinefrina sunt mai scăzute decât la persoanele fără aceatsa tulburare.
Alte studii legate de determinarea cauzelor biologice ale depresiei au în vedere sistemul endocrin. S-a descoperit că numeroși pacienți care suferă de depresie au un nivel anormal al hormonilor în sânge, în ciuda faptului că nu prezintă afecțiuni ale glandelor. Se pare că există o legătură între aceste dereglări hormonale și anumite simptome ale depresiei cum ar fi lipsa poftei de mâncare sau probleme legate de somn. O altă legătură a sistemului endocrin cu depresia reiese din faptul că bolnavii care suferă de boli endocrine dezvoltă adesea stări depresive.
Cum putem înfrunta depresia?
Așa cum spunem și în articolul precedent, cele 4 nivele sunt INTERCONECTATE! Asta înseamnă că orice modificare a unuia dintre ele, va duce automat la modificarea celorlalte! Din acestea 4, noi avem control direct asupra a două dintre ele și anume: nivelul cognitiv (gânduri) și nivelul comportamental (activități). Intervenția cognitiv‑comportamentală a depresiei este o formă de intervenție structurată, practică și foarte eficientă. Această formă de terapie abordează depresia prin identificarea și disputarea comportamentelor și a stilurilor de gândire, care cauzează și mențin depresia. Printre principalele ei obiective se numără:
-oprirea gândurilor automate negative și înlocuirea lor
-îmbunătățirea imaginii de sine
-identificarea factorilor declanșatori și a celor care întrețin starea și comportamentul depresiv
-activare comportamentală (realizarea unor comportamente care sunt utile pentru scopurile noastre și care ne fac să ne simțim bine)
-creșterea nivelului de implicare în activități sociale
Ignorarea depresiei nu este cel mai inteligent lucru pe care îl putem face în cazul în care acesata apare. Îndepărtarea de prieteni și familie, pierderea locului de muncă, probleme medicale (ale pielii, tiroidei), tentative suicidare sau transmiterea către copii a unor modele de gândire „periculoase”, sunt doar câteva din lucrurile care pot fi evitate atunci când îți dai seama că TU EȘTI MULT MAI MULT DECÂT DEPRESIA TA și decizi că e timpul să treci la acțiune!
